O, brad frumos...

O, brad frumos, ce sfânt păreai
în altă sărbătoare.
Mă văd copil cu păr bălai
şi ochii de cicoare.
Revăd un scump şi drag cămin
şi chipul mamei sfinte,
imagini de Crăciun senin
mi-apar şi azi în minte.

Un brad cu daruri şi lumini
în amintiri s-arată.
În vis zâmbeşte ca un crin
copilul de-altădată.
Intregul cer era deschis
deasupra frunţii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
şi numai scrum din stele.

Copil bălai, Crăciun şi brad
s-au stins în alte zile.
Azi, numai lacrimi cad
pe-ngălbenite file...
Azi nu mai vine Moş Crăciun
cu barba-i jucăuşe,
ci doar tristeţile mi-adun
să-mi plângă lângă uşe...

În bezna temniţei mă frâng
sub grele lespezi mute,
şi-mpovărat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omătul spulberat de vânt
se cerne prin zăbrele
şi-mi pare temniţa mormânt
al tinereţii mele...

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!