Codul "noi"

Cu cât perfid clădim zisa "societate"
Din zoaiele murdare de creiere sărite
Din fixul de-un normal, trădat pentru ispite...
Ce unii le-au drept hrană pentr-o "întâietate"!?

Ni s-au creat iluzii din timp c-aşa se face,
Că n-are sens o lume de nu va fi "politic"...
În care nu-s deştepţi, meseriaşi... E atipic,
Făcut de hâde găşti, "partidele" rapace.

Şi şi-au creat o horă de false antagonii;
Să creadă orice prost că lupta e-un câştig!?
Nu pierdere de timp, de energii!... Un covrig,
Din care muşcă roată... Că-i joc de golănii!

Şi-au creat propriul "Stat", ca ei nimic să facă;
Să flecărească doar şi alţii să muncească!
Ei doar să încurce lume, iar ea -de-i să greşească-
Să dea tot ei porunci; "legile"... să desfacă!?

Şi legile nu-s oable, pe orice înţeles!
E-un cod nedescifrat, din încâlcitul vrut,
Ca om de rând anost, cu munca doar de scut,
Să n-aibă apărare... Că altu-i interes!

Şi s-a născut o lume parşiv "sofisticată",
În care cel ce "face", să dea pentru "ai lui"!?...
Pe leneşi, hoţi, să ţină!? "Să-şi pună pofta în cui!"
Cu noduri, înnodate... Şi nodu-s ceilalţi, ceată!

E totuşi cifrul simplu de ne învăţăm deştepţii
Să fim de-acum, să rupem firul, să-l facem laţ;
Să nu mai dăm, nici cereri să facem... numai braţ
Să folosim la muncă! S-avem "noi", înţelepţii!

Să tăiem rău demultul de când e, rădăcină,
Să nu mai plătim dări, singuri s-avem servicii;
Din calfe, din discipoli, din meşteri... Sacrificii
Să ni le facem "nouă"... Căci cifrul... e lumină!

Să punem hoţi la treabă şi leneşi, guralivii,
Iar de nu vor, să piară... Doar s-ajutăm firavii;
Neputincioşi, copii! Să ne apărăm ca bravii...
Ce-am fost la începuturi... Să fim "noi", exclusivii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!