Neghiobie

Dac-ar fi, ce-i mizerabil,
Nesimţit, deci inodor,
Ar fi şi prostul explicabil...
Nevăzut... aşa, uşor!

Dar cum aerul e plin
-Cel ce-i respirat, eter-
De minciună şi venin...
Lipsa-i de mult... caracter!

E de neînţeles fetidul
Mânjind măştile spurcate...
Cum nu-i observat perfidul
De mulţimile înşelate!

Stau prostit, cu ochi de vită,
Prins pe sticla colorată;
Fruntea în palme, rău, lovită
Şi cu gura larg, căscată...

... Nu mai ştiu dicţionar,
Nici să-i dau interpretare,
Când minciuni, nespuse arar,
Sunt strigate-n gura mare...

... Adevăruri măsluite,
În direct, din cotituri,
Îmi plesnind roşii sleite
În ochi, verzi... cum murături.

Se convin, cu toţii bocne
De tembeli inoculaţi,
Că ocnaşii de prin ocne
Nu-s calici, doar dez... măţaţi!?...

... Şi să n-avem nicio teamă,
Că nu-s lacomi, ne vor bine;
Bunătăţi, de sare în zeamă,
Ne promit că e pe... vine.

Caut, prin cuvinte vechi,
Sinonim la... vrut cobie,
Luminând-mi gând zevzechi
De-un parfum... de neghiobie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!