La tine iar revin
Mă-ntorc din nou cu teamă și durere
Spre drumul vechi și plin de amintiri,
Rechem din fila vremii clipe efemere
Și sângeră iar dorul nins cu trandafiri.
Sărutul zorilor desprins din lacrima iertării
L-am pus pecete peste gemetele mării
În unduiri de valuri și cor de pescăruși
Doinind povestea de iubire cu al soarelui arcuș.
Hoinar pribeag pe inima-mi veșnic stăpân,
Oricât să plec aș încerca la tine iar revin
Cum pruncul trage la sânul de mamă
Mă-ntorc și eu la tine ca la o icoană.
Și nu mai vreau sa plec rămân cu tine,
Numai aici îmi va fi cel mai bine.
Și nu vor mai fi intre noi tăceri și ploi,
Iar visul nu va mai sfârși la revărsat de zori...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre ploaie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.