Părăsirea tainei
Părăsim taina, revine cuvântul,
Sahara rănește pământul,
Pământul face amor cu eterul,
Luna păstrează misterul.
În delta-ncercării m-am simțit ucis
De-un zâmbet nestatornic venit din Paradis,
Ți-am păstrat rujul pe guler de cămașă
Când ai pătruns în mine pe-o rază uriașă.
O, îngere duios din tăinuita vreme,
Zborul plânge, aripa ta geme,
Tulbură lumânarea răsăritului
Singurătatea dureroasă a-nvinuitului.
Luna vorbește cu nuferi de dor,
Furia lacrimilor mă face să mor
Doar blând devorând nisip de Sahara
Trenul ruginit părăsește gara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre ruj
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.