Steaua mea de ceară
Steaua mea de ceară
Plânge către seară,
Dorul de lumină
Arde în rășină.
Luna, ca o pară,
Raze reci presară,
Norii se adună
Prevestind furtună.
Codrii-n vânt frământă
Ruga cea mai sfântă
Râul ca un stihar
Pogoară spre altar.
Dorul greu m-apasă
Pe drumuri de casă,
Pe cărări hoinare
O sfântă chemare.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.