Pantomimă
Dimineața
mimez o ceașcă din care
altădată îmi beam cafeaua
conturul degetelor
o înconjoară cu grijă
ca pe o inimă bolnavă
și deschizându-mi gura
sorb încet
supărător de încet
și las aroma să se prelingă
ca o pradă
peste buzele rămase umede și moi
tatuându-mi gestul
ca pe o împlinire
din încheietura
mâinilor se desprinde ultimul tremur
mimez mai departe
altă sorbitură
și viclean
urmăresc respirația amețită
de senzații
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pantomimă
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
- poezii despre dimineață
- poezii despre degete
- poezii despre cardiologie
- poezii despre cafea
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.