Bună seara!
Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.
Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viață,
Privesc pe cer în zilele senine
Și-n mine însumi când e nor și ceață.
Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăți.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăți
Că numai prea târziu poți să devii.
Te cred. M-am resemnat. Aștept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 30 mai 2014: |
| Ea î-ți transmite-acum semnal, prin mine, oare cine-oi fi, de pot să-ți spun, să-ți cânt, să ud al sufletului câmp, ce desfrunzit se-arată, secetos și mut, și dezgolit în fața vieții, cu amar, ce-și plânge însu-și ca un câine, pe al stăpânului mormânt. Poți plânge, sufletu-ți alină, vei vrea apoi să vezi de jur-mprejur, căci semne ai, dar nu le vezi întruna, cu ochii-n lacrimi lăcrimezi! 'Ți va spune, prin cuvinte, ce-ți vor "sări " în ochi, ce vrea, visează, pentru-al tău suflet. Să nu te temi, s-asculți și-apoi, să pui în viață noul drum, ce tot la ea te-aduce. Nu te uita că rime nu-s, n*avu timp nici o clipă, ci din bucăți transmise semn, nu te mira o clipă! Îți face semn, v-oți revedea odată și o dată, dar când va fi, tu pregătit, vei fi-n-tr*ultima clipă! La revedere, mai rămâi, mai ai o viață, ce n-are încă-al ei sfârșit, veniva vre-o-dată! N-ar vrea să termine, *nsă un minut mai are și-o să intre -n lumina ce a așteptat, o ușă spre-a se-aprinde! A dispărut, acum vorbește, un mesager uimit, zăhnit de cap pentru o clipă, ca un răstignit. Nu am a-ți spune mai nimic, ce-am scris â-ți aparține. Tu știi perfect, ca interpret, al ei ești pe vecie, eu tac acum, și te aștept, să-mi vină rândul mie ??! |
2 Agamiță [din public] a spus pe 30 mai 2014: |
| Ea "îți", nu "î-ți" s au "â-ți" izvorașule, Vreodată, nu "vre-o-dată" Susuri prea mult; ți s-au tulburat rău apele... |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 31 mai 2014: |
| Excepțională poezie! Sir, lăsați gramatica, sunt greșeli cu duiumul, absolut oriunde te învârtești! Și la unii autori școliți! Mi-e lehamite, de tot! Pentru acești oammeni Chiar și o clipă din timpul dumneavoastră e mult prea mare! |
4 Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 31 mai 2014: |
| Mulțumesc Dnei Iulia . D-le Dandanache, când profesor îți este un " e mulți și e proști", când ochii îi ții deschiși cu scobitori, când timpul se scurge inexorabil spre sfârșitul programului, când, amator fiind, spargi propriile tipare pentru a introduce "ideea", "mesajul" și nu cuvântul sec, anost și vâscos, când folosești mulțime de tastaturi cu mulțime de reguli noi pentru fiecare, când "muza" îți susură la urechi, final fericit de "propoziție" revelată, când........, etc... gramatica te frământă, ocolești capcanele "limbii", faci compromisuri dureroase, te bucuri, ești trist, suspini, renunți și mergi mai departe! Mesajul a fost real, nu "scornit", a fost transmis în fugă, fuga translației lumilor, a începutului continuării, fără posibilitate de gând fugar întors ân timp. Totul urmează, inexorabil, făcând înconjurul TOTULUI în noua VIAȚĂ, dar obligând trecutul să fie corect cu cel rămas! Pentru asta am "scris". Pentru el! |