Inima de mamă

Simt tânguirea inimii şi-ntâi de toate,
Mă gândesc la mame-ndurerate
Şi la prunci solari şi drăgăstoşi,
Alteori plângând, alteori voioşi.

Când se mistuie în piept şi bate,
Aud suspinul maicii într-un colţ de carte
Şi îl şoptesc ca o iertare -
Ştiu, inima e una, de ce-ar fi inimi, oare?

Din păsul inimii de mamă,
Se roagă îngeri în năframă
Şi tot cu-al mamei dor curat,
În prunci, e-un crez nevinovat.

Mai bate inima în piept, va arde
Materna dragoste şi-n noapte,
Şi-un suflet neasemuit de mamă
A zorilor lumină cheamă.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Votează! | Copiază!