Mama
Mamă iubitoare, de copii dătătoare,
greul vieții purtate, în neaua tâmplelor
și-n ridurile feței sculptate,
în mâini de muncă înroșite;
în vise neîmplinite,
în pierderi ce viața nu întoarce,
în haine tot mai posace,
încearcă cu înțelepciune,
să te bucuri de viață și mâine,
chiar dacă este mai aspră,
prețuiește-ți viața, că-i a ta, nu-i a noastră.
bătrânețea, deți bate la ușă,
să nu-ți fie urâtă, ca o căpușe,
primește-o duioasă și blândă,
căci iubirea din tine învinge orice osândă,
nepoții ținând-o de mână.
poezie de Valeria Mahok (23 iulie 1997)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre mamă
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sculptură
- poezii despre roșu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.