Câte statui tulpina ta apleacă
pe câmp ceștile florilor ca pe o tavă
se înfioară în stânjenei licoarea lunei
albăstrelele urcă spre cer o apă suavă
iedera: tremurare în argint a strunei
păpădia își desface pânzele
cum îndulcești gura aerului, cicoare!
trifoiul își adună ca miei frunzele
lucerna pune în glas o răcoare
rătăcire pe eșarfele ochilor
prin pieptul păsărilor de brumă
trandafirii opresc vântul în agrafa rochiilor,
mușețelul clatină tălăngi ca o turmă
rătăcire prin scările buruienilor
în clopoței inima lămpilor crește
lalelele au păstrat amintirea iernilor
în artere, mușcatele au înălțat creste
circulația sângelui în garoafe
macii închipuiesc cascade
au adormit gârlele ca harfe
șoim, toaca de lemn rotește, cade
în topaz se tulbură cerbii
rătăcire prin zăpada buzelor
luceferii au lins laptele cerului ca șerpii
au mușcat azima rumenită a fulgerelor
dar aici, margherită, floare stelară
prin catifeaua liniștii pirogă
ai dăruit visului o vioară
sufletul s-a umplut de văzduh ca o orgă
poezie celebră de Ilarie Voronca din Plante și animale. Terase (1929)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre șerpi
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.