Nesupusă sau temătoare?

Priveam în profunzime şi ascultam departe
Cum pâlpâia lumina pe foia mea de carte,
O oază de sclipire se naşte pe-al meu cer
Mă garniseşte teama uitând cum e să sper.

Destinele sortite cutreierară drumul
Descoperit odată, dar risipit ca fumul,
Din ignoranţă seacă şi negări nervoase
Ele rătăcit-au şi urma nu-şi salvase.

Vexat era un suflet ce îmi vorbea prin somn
Îşi căuta coroana prin care era domn...
Dar teama împietreşte spirite arzând, şi
Cele două suflete au câştigat pierzând.

Altundeva tot eu, acolo şi aici,
Jucam un joc uriaş cu mize tot mai mici,
Explozie închisă în resemnare împărţită
A simţurilor atrase magnetic spre ursită.

Trăirilor convenţionale le-am dăruit iubirea
În mine ea mocnind, precum şi amăgirea;
Ce inimi lamentate chiar la-nceput de drum!
Iar una nesupusă colindă şi acum...

Eşti nesupus sau temător, sau inima îţi este?...
O vrei închisă şi bogată şi asta te orbeşte;
Te-am întristat să-ţi fie bine; acum eşti strălucit,
La teama ta distrugătoare ai dat un sfârşit.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Votează! | Copiază!