În derivă
S-au strâns laolaltă în haite ca lupii
Și-atacă flămânde de bani și putere,
Ne sfâșie-n toate pe marginea gropii,
Iar prada și-o împart cu-atâta plăcere.
Ne vând pe nimic tot aurul țării,
Ne joacă la zaruri - profitul să iasă
Trăim zi de zi la voia-ntâmplării,
Legate sunt vieți cu sârmă ghimpoasă.
Ne mor în spitale părinții cu zile
Iar tinerii-ajung doar slugi la străini,
Bătrânii devin chestiuni dificile,
Copiii-s uciși în parcuri de câini.
Se leapadă iute și-aruncă din vină,
Pe vremuri, pe noi și chiar pe-animale,
Nu știu să conducă și atunci ne dezbină,
Paiațe urcate pe morți - piedestale.
Și-n toată aceasta întinsă otravă
Pământul se-neacă în lacrimi și sânge,
Plutim în derivă precum o epavă,
Pe-o mare-n furtună iar farul se stinge.
poezie de Angelina Nădejde (12 septembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre țări
- poezii despre zile
- poezii despre zaruri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre plăcere
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 14 septembrie 2013: |
Versuri, nu scrise, oftate, spuse nu cu mânie, dar aspru, mustrător; haitele alăptate la sânul poporului "atacă flămânde" din toate părțile, până pe "marginea gropii", de unde sunt sigure că nimic nu le mai scapă. Nici nu le-a fost deloc greu să ne aducă pe buza prăpastiei, pentru că mai întâi, cum trist spune poeta, ne-a fărâmițat "la zaruri", ne-a slăbit după planuri bine puse la punct de sute de ani. Adevăruri care dor, care ucid nu numai trupuri, ci, și mai grav, omoară suflete. "Plutim în derivă", pe un ocean otrăvit, în stare să ne agățăm de primul pai răsărit, dar haitele, nici paie nu ne mai lasă. Farul încă mai luminează vag, mai marii haitei, suflă însă cu putere să stingă și ultima speranță. Angelina, poezia ta, e un îndemn la trezvie. Treziți-vă români, somnul națiunii, naște monștri. |