Negrul
E negrul lipsa de culoare
Sau e intensul la extremă;
Un interzis pastel de floare,
Blestem, simbol de anatemă?...
Sumbrul e gând de nepătruns
Întrezărit în zămislire
Sub masca de călău ce-n smuls
De cap dă suflet nemurire?...
Întunecat în ochi de orb
Se caută pierdut de creier
Să zboare în înțelept de corb
Să-și cânte nopțile de greier?...
Închis în mantii monahale
Se pedepsește corp în schisme
Din grotele neanderthale
Se prevalând de erotisme?...
Lugubrul domină creații
-Abis adânc extraterestru-
Doar sfâșiat arar lumină
De-o stea sau faclă de pedestru!?...
... Slujește-n roba nedreptății
Și-n toga de arhiereu
Și-n mirele fatalității?
Negrul e arsul Prometeu!?...
Și de predomină, el, negrul,
Tot ce există, nu se știe;
Nu-i oare absolut integrul,
Sursa de tot, culoarea vie?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre simbolistică
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre măști
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.