Nu plănge mamă
Mi-e dor de tine mamă, ca și ție.
Departele ne-apas'-acum pe toți.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iți plângi privirea către porti.
Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învățat de mici ce e durerea
Și cât de grea e crucea ce-o purtăm.
Și o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi iarăși toți,
Departele va fi și el departe...
Nu plânge, mamă, fiindcă știu că poți.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre învățătură
- poezii despre tăcere
- poezii despre mamă
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- poezii despre cruce
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.