Apele Jiului
Vântură cerul departe
valurile ce se sparg
gândurile vin din larg
de-mi leagă zarea'n catarg
trecutul îmi zace oltean
în fluturi de ape mărgean
ies din Jiuri materne
iubirile mele eterne.
m-apasă Jiul în coastă
fereastră spre'ntinderea vastă
zările lumină
din a Băniei grădină.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre trecut
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre fluturi
- poezii despre Oltenia
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.