Moştenire

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu...
Fie ca ele să-ţi amintească mereu
De casa noastră, de armonia din ea,
De toată frumuseţea din viaţa mea,

De dragostea ce-adânc ţi-o port
Până în clipa ce voi fi mort,
De dragostea adâncă pe care mereu
Ţi-am purtat-o în sufletul meu.

Să-ţi amintească de mama ce te-a născut
Şi de tot ce pentru tine a făcut.
De iubirea cu care te-a'nconjurat
Bunul, frumosul şi dragul nostru băiat.

De copilăria ce ţi-a făcut-o frumoasă,
Mamă iubită, mama duioasă,
Mama de aur şi ca s-o spun pe bune:
De ne'nlocuit pe pământ, unică'n lume.

De pomul de iarnă, de Moşu' Crăciun,
Ce-l aşteptam cu toţii de Sfântu Ajun.
De bucuria imensă din sufletul tău,
Mare şi luminoasă ca'naltul Ceahlău.

De timpul când erai încă firav
Şi ca orice copil, mai erai şi bolnav
Şi cât puteam să fiu apoi bucuros
Că te vedeam din nou sănătos.

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu,
Să te aibă în pază Cel Bun Dumnezeu,
Să-ţi aminteşti aşa, câte-odată,
De mama iubită, de bunul tău tată.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!