Homer Clapp

Adesea la poartă,
După ce o duceam acasă de la patinoar sau de la liturghie,
Aner Clute îmi refuza sărutul de despărţire,
Spunând că pentru aşa ceva ar fi trebuit să fim logodiţi,
Şi cu o strângere de mână indiferentă
Îmi ura noapte bună.
Nici nu se stingea ecoul paşilor mei
că Lucius Atherton
(Am aflat asta când Aner a plecat la Peoria)
Intra la ea pe la fereastră sau o lua la plimbare
Dincolo de capătul golfului,
Peste câmp.
De supărare m-am retras în mine
Şi am investit toţi banii obţinuţi de pe domeniul moştenit de la tata
Într-o fabrică de conserve, pentru a obţine funcţia
De şef al departamentului contabilitate – şi am pierdut totul.
Atunci am realizat că sunt unul dintre proştii Vieţii
Şi că numai în moarte aş putea fi tratat ca egal
Cu ceilalţi oameni, m-aş putea considera om.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!