Nu mă vreau...
Nu mă vreau închis în cochilia
Acelui melc în casa-i singulară,
Eu vreau viața, veselia,
Izbucnind ca frunza-n primăvară.
Nu-mi vreau cuvintele închise,
În sipete de bronz și încuiate,
Visez poieni cu albele narcise
Și gânduri libere, descătușate.
Eu mă supun doar vieții agitate,
Prefer aglomerările urbane,
Cuvinte spuse cu sinceritate,
Adresate ființelor umane.
Nu mă-nchid în nici o carapace,
Libere sunt gândurile să alerge,
Pe la prieteni încolo și încoace,
Lăsându-le să vină și să plece.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sinceritate
- poezii despre primăvară
- poezii despre prietenie
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.