Sunt suflet și om
Sunt încrustat în litera scripturii...
Putreziciunea-acestei lumi mă doare...
Sunt plâns vulgar în rănile furtunii
Și vis tăcut în imn de resemnare.
M-au forfecat speranțe și iluzii...
Din fulger m-am născut secundă cavă
Și-am prin în suflet fluturări de îngeri
Și însetat de-a plângerii otravă,
Mor repetat, însă nimic nu doare,
Deși de moarte, de mienii fug,
Căci sunt apus și răsărit de soare
Și ani-lumină nu mă mai ajung.
De-aceea sunt, în roua de sub geană
Prolifică secundă... Sunt vlăstar,
Crescând tăcut sub streașina privirii...
Sunt duhul ce-ngenunche la altar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre rouă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.