Noapte de octombrie
Ne-aduce octombrie noian de fructe coapte,
Iar greierașii cântă timizi în miez de noapte.
A nopții-împărăteasă admiră printre ramuri
Gutuile plușate ce atârnă-n valuri, valuri.
Căldura potolită coboară în adânc,
Iar vântul printre vișini foșnește un cântec sfânt.
Rățuștele de baltă de drum se pregătesc
Și jalea despărțirii în țipăt o strivesc.
Spre seară se aude un ordin de plecare
Cocorii-s în plutoane pe vârfuri de ponoare
Încolonate-n unghiuri se duc, se duc, se duc.
La marginea pădurii rămas-a un pui de cuc.
În noapte se aude în depărtări strigare
Strigarea desnădejdii din ce în ce mai tare
Batista fluturat-am cu lacrimi mari fierbinți
Să vă întoarceți toate, noi vă suntem părinți.
poezie de Aneta Pioara
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre vânt
- poezii despre vișine
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre rațe
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
1 Ionel Adrian Gugea [utilizator înregistrat] a spus pe 19 aprilie 2013: |
Foarte mult mi-a placut poezia ta, Aneta! Chiar m-a miscat, am simtit-o pe deplin! Felicitari! |