Viteza a treia
Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu știam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am pățit la fel:
Când m-a simțit iubind, și-a luat zborul
Din stomacul meu, ca niște fluturi,
Gonind cu viteza luminii
La cub.
Dumnezeu, cu viteza Lui,
A creat lumea cu două viteze:
Viteza luminii
Și viteza iubirii.
Dar cea mai mare dintre toate
E
Viteza iubirii!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viteză
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre fluturi
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.