Iepoleții și știuleții
Pe-o câmpie plană, într-un Aro vechi
Stăteau de veghe, fix patru urechi,
Cu ochii albaștrii, și ageri amândoi,
Urmăreau țăranii, strângand păpușoi.
Însă pân' la urmă, gata fu necazul,
Veni țața Floarea și le bătu obrazul:
- Păi bine, maică, noi muncim cu spor
Și voi leneviți pe al nost' ogor?
- Doamnă, nu putem s-adunăm știuleții
C-o să ne cadă gios șapca, iepoleții,
Bașca-n timpu' liber, facem pe poieții,
Vrem să stabilim care-i sensul vieții!
poezie de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre țărani
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre sensul vieții
- poezii despre sat
- poezii despre ochi
- poezii despre muncă
- poezii despre libertate
- poezii despre lene
1 Alex Dospian [autorul] a spus pe 22 martie 2013: |
| Inspirata de epigrama 'Unuia care amenință că nu ne va lăsa niciun poet ne... tradus' a domnului Paul Abucean. |
2 Cristina Iacobovici [din public] a spus pe 23 martie 2013: |
| Frumoasa poezie impregnata de simplitatea care cucereste cititorii. |