Dacă tu, femeie, n-ai fi existat...

Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul -
Sport de unul singur- necâştigător.

Ar fi fost pădure fără lăcrămioare
Neiubite trupuri - nesfârşit algor,
Despletite ramuri de frunziş şi floare
Infinite toamne - deprimant decor.

Foc fără scânteie - fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri in doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună - vieţilor altoi.

Ar fi fost arcuşul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor -
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.

Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?
Un actor ce-şi joacă ultimul său rol,
Monolog pe scenă - tristă amăgire
Casa e închisă, teatrul este gol.

Ce este cu tine? - Este primăvară!
Simfonia lumii în culori şi-n cânt
Viaţă, împlinire-n formă inelară
Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.
Femeie!

poezie de Angelina Nădejde (8 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!