Numai doina ne-a rămas
Ștefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta
Că ne-au cotropit mârlanii
și ne sug viața și banii
Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază
Nu le pasă nu le pasă
și-au făcut din stele casă
Viața lor de aur pare
a noastră zace în fiare
Ia-Ți sabia lui Boldur
și fă ordine în jur
Ne conduc azi gură-cască
și ne pradă vai în gașcă
Istoria-i loz în plic
ne ia viața pe nimic
Pe muchie de cuțit
din zori pân-la asfințit
poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (16 februarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre muncă
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre bani
- poezii despre aur
1 Vărsătorul. [utilizator înregistrat] a spus pe 19 februarie 2013: |
| Ca și bărbat eu te compătimesc Doina e mai în vârstă ca soția, Cu modestie îți mărturisesc, Eu am rămas cu Ana și Maria. |
2 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 19 februarie 2013: |
| Important ar fi ca rezonanța acestor versuri să ajungă și la urechile celor vizați. Un scurt episod de adevăr. Felicitări! |