Niciodată îndeajuns
nu suntem niciodată prea copii
ca să putem iubi
nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna
ceva nou de învățat
nu suntem niciodată îndeajuns de curați
ca să îi judecăm pe ceilalți
și nici prea mizerabili încât să nu îi putem ierta
nu suntem niciodată prea săraci
pentru a ne îmbogăți cu un zâmbet
nici prea bogați pentru ca veșnicia să nu ne tenteze
nu suntem niciodată îndeajuns de credincioși
pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului
și nici prea atei pentru a ne susține convingerile false
nu suntem niciodată îndeajuns de tari
ca să putem învinge moartea
și nici prea slabi de înger pentru a putea fi fericiți
nu suntem niciodată îndeajuns de falși
ca să putem mima răceala unei pietre
și niciodată îndeajuns de sinceri
să fim transparenți!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vârstă
- poezii despre victorie
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre sinceritate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.