Năluca
Lovită de fulgere e,
Ca iarba de-o rea secere
Adusă de ielele maștere,
Această-nfricoșată noapte
Cu stelele crucificate
În chiar inimile noastre
Toate.
Și ziua încă-i departe,
Mult dincolo
De tot și de toate,
Mai departe,
Unde ochii pădurii mai cată,
O dată și încă o dată,
Năluca fetei
Cea mai întristată.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre fete
- poezii despre crucificare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.