Umbrele nopții
Umbrele nopții încet se-mplineau
Și deveneau, sub lună, aprinse-aurării
Și ne miram că nopțile mai au
Scări lungi cu trepte albe și cu vii
Reflexe, ce-n agate se-ntorceau.
Pe treptele de scări din nopți, crestate
La mijloc de oțele și lumină,
Se înălțau atunci, sfios și nepătate,
De pară inimi, călcând mersul târâș,
Spre spații de culori necercetate.
Era spre-o vreme plină și senină.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre culori sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.