Toată viaţa

Fără nici un preaviz
A căzut idebu-n pană
Şi ne zbatem de pomană
Ca orbetele la kwiz

N-am lumânare, n-am opaiţ
Iarna nopţile-s mai lungi
Şi nu ai acum s-o alungi
bezna. Şi să-i dai cu baiţ

Nu am gaz, şi-mi este greu
N-am feştilă, ce să ard
Mă lovesc de zid ca de un gard
Stând în calea mea mereu;

Somnul iarăşi mă evită
Din partener mi-a devenit rival
Furând din spaţiul meu vital,
În tâmple sângele-mi palpită

Şi casa mea îmi e străină
Cu pereţi care se schimbă,
Şi cu ferestre ce se plimbă,
Ferindu-se întruna de lumină

Un obscur ţinut eteric
Despărţit de o cortină:
Toată viaţa alergăm după lumină,
Dar de trăit, trăim în întuneric!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!