Viața unei frunze
A rămas o frunză-n pom,
În bătaia vântului.
Cum plânge puiul de om,
Ea dă aripi cântului.
Tremură de frig săraca
Și s-a-ngălbenit de tot.
Vântul o să rupă craca,
Stăpânul o pune-n foc.
Atunci ea se va-ncălzi,
Dar nu se va bucura.
Viața ei se va sfârși,
De frig n-o mai tremura.
La fel ca omul trăiește
Și frunza de pom: o viață.
Ca și omu-mbătrânește,
Se rupe firul de ață.
Din muguri, în primăvară
Alte frunze se vor naște.
Se vor bucura o vară,
Apoi caprele le paște.
De câte ori vântul bate
Cad alene la pământ.
Tot de vânt sunt spulberate,
Parcă sunt fete dansând.
Curând iarna le ascunde
Sub mantia ei de nea.
Zac până cucul se-aude,
Și iar s-o-mprimăvăra.
poezie de Dumitru Delcă (24 octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre frunze
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- poezii despre iarnă
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.