Cântecul cosașului
Cad spicele de aur secerate
Albina strânge dulcele nectar
Și greierii, prin brazdele arate,
Înalță-un imn pentru divinul har.
Sfânt Dumnezeu ne-a dăruit izvoare
Și câmpului, tot ce-a dorit i-a dat;
I-a dat secerătorului răcoare
Copacului, frunzișul legănat.
I-a dat agricultorului fânețe
Și rodul sfânt al lanului bogat,
Și fetelor cununi de frumusețe
Și mierea dulce-a gurii de bărbat.
Bun, Dumnezeu veghează orice casă
Și cuibul unei păsări bine-ascuns.
El ne-a iertat de fapta păcătoasă
Și la-ntrebare, El ne-a dat răspuns.
Noi să-l cântăm pe Cel a cărui mână
Ne ocrotește-n fiece moment
Pe drumul drept, în inimi să rămână
Cuvântul Lui cel înțelept și-ardent.
Deci să cântăm în zori și către seară
Din candelă cum urcă nori subțiri
Din inimi tras printr-un inel de ceară
Imnul întregii noastre fericiri.
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre imn
- poezii despre apicultură
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.