Piatra Soarelui
Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poți purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Și se numește diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Și niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.
poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre stânci
- poezii despre prezent
- poezii despre perle
- poezii despre negru
- poezii despre diamante
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.