| Da, asa este, daruindu-ma unei iluzii, unei himere cu chip de orhidee, am renascut din propria-mi cenusa, precum pasarea Phonix.Totul a fost doar simtind niste sunete musicale. Timida, intr-una din zile, iam postat pe pagina, un colaj pe care il asculta in timp ce lucram. Raspuns a fost un smayley batand din palme, in acel moment mi-am zis in sinea mea, ca cineva poate comunica, la fel ca mine, prin muzica, pur si simplu. Cu ajutorul muzicii, in favorite, mi-am construit propria mea poveste, in functie de starea sufleteasca pe care o aveam, dupa ce mi-am revenit, dupa ce am incheiat tratamentul, si am inceput sa vad viata un pic altfel. Am inceput sa mai ies cate putin din casa, sa nu ma mai cert cu sotul,, cand vroiam sa mergem la cumparaturi, sa ma mai ingrijesc si de mine { pentru ca ajunsesem sa ma detest total, nu ma mai uitam in oglinda, nu aveam curaj sa ma mai dezbrac in fata lui, ma bagam in dulap si imi puneam pijamalele cele mai groase}.Am indraznit sa ii spun sa ma conecteze din nou la net, pentru ca inainte intram fugar pe calculatorul lui, imi citeam presa, imi citeam mailu-rile cu legislatie, si cum vedeam o reclama agresiva, fugeam rapid.Daca tot ma suportati aici, am sa va dau un exemplu. Daca apareau la googel, deasupra articoluli o fereastra, gandeam ca pe acolo sunt urmarita. Daca aparea o masina, sunam sotul toata ziua sa il intreb pe unde este, aveam impresia ca cineva intra in noi, asa cum ni s-a intamplat de 2 ori, sistiam ca nu a fost intamplator, dar nimeni nu ma credea. Stiu ca nimic nu a fost intamplator in viata mea, de cand ma stiu, dar in acelasi timp, stiu ca, undeva am un inger al meu, si ca are grija de mine, oriunde as fi. M-am indragostit platonic de o himera, stiu asta, de o iluzie, dar asta mi-a redat viata. Daca ar fi sa spun ce simt in momentul asta, este o durere imensa.Azi mi-au trecut prin minte cele mai triste amintiri, cu toate ca nu aveam dreptul, pentru ca imi venise copilul acasa. Dar, cat am gatit, nu am vazut decat Drumul Oaselor, pe care l-am facut cu tatal meu, de la Vaslui la Iasi si retur, si toate astea dupa ce am citit articolul despre Istrate.Imi amintesc, de parca toate s-ar petrece azi, cum Dr Scripcariu mi-a spus dupa investigatii, ca este cancer intubitabil. Am crezut ca mor acolo. Mergeam pe strada si plangeam, de nu vedeam pe unde calc, si sunam intr-una la fratele si la sora mea.Abia stiam sa intram pe calculator. Stiu ca ii luasem fetei, cu un effort supranatural, calculator, facusem rata. Si cu ajutorul ei am inceput sa studiem corpul omenesc, sa intelegem ce era cancerul de neoplasm limfatic, unde era atacat stomacul lui, saracul. Nu mai putea manca nimic, beea numai apa. A trecut si operatia, reanimarea, si pe 1 Decembrie 2003, l-am externat din spital. Doamne, era o zi superba de iarna si el era ata de vessel, imi zicea ca se intoarce din morti si o sa le rada tuturor in fata, ca el a invins moartea. Dar uitasem sa va spun, ca rugasem dr,. sa nu ii dea foaia de externare cu diagnosticul in mana lui, ca a spus ca se omoara daca afla ca are cancer, asa murise si bunicul.Dar d-l dr. nu mi-a ascultat ruga, si eu am incercat sa-i explic ca nu e nimic adevarat. Intre timp I-a dat alta fisa. Am ajuns acasa, am refuzat chimioterapia[ CEEA CE AM PE CONSTIINTA ACUM}, DAR VROIAM SA IL PUN LA ADAPOST, SA NU AFLE CA ARE CANCER. bUNA MEA PRIETENA, Manuela, MI-A RECOMANDAT ACELE PASTILE DIN SAU DE OAIE, DE LA UNCHIUL EI. STIU CA LA INCEPUT FUSESEM SCEPTICI TOTI, numai denumirea lor in sine mie imi repugna}.Dar, ca orice om disperat, apelezi la orice. Citeam tot felul de reviste de specialitate, sa gasim leacuri. Totul a mers bine pana la 8 Martie 2004. Se ingrasase, mamica mi se plangea ca nu o lasa in pace, era de fapt morfina din el la inceput.Pe 8 Martie s-a dus la control, eu nu am putut merge cu el, si toata lumea afost a lui, dupa ce, cu greu a suportat endoscopia, a aflat ca totul este in regula. Si-a laut nepoata si a vizitat Iasul pe crae nu il cunostea. Lumea toata ii apartinea. I-a luat flori soacra-mii, pe care nu o suporta de loc, pentru ca nu m-a vrut de nora, pentru handicapul me{ m-am nascut cu strabism, lucru pentru care am fost marcata toata viata mea}si nu aveam studii superioare. Nu intelegea ca noi ne iubim foarte mult. Cand am nascut, I-a trimis scrisoare fiului ei sa ma lase ca ii creste ea copilul si sa se casatoreasca cu o doctorita de la service de la ea. Dar asta este o alta poveste, demna de o carte, sau macar un capitol...Revenind la taticul meu,, a mai mers bine, cam in jur de 23 aprilie, can fratele lui a decedat dupa operatia pe cord. S-a dus la inmormantare si din ziua aceea, nu a mai fost om. Tot ce manca voma. L-am dus iara la Iasi, iara l-au deschis si mi l-au dat acasa. A mai trait 2 saptamani numai cu apa si o voma si pe aia.Pofetea de toate, dar nu putea manca nimic.Mi-a spus intr-o zi, ca ar manca inghetata si am alergat intr-un suflet 35 de km cu inghetata la termos. Cand am ajuns, a luat o lingurita si a vomit totul . Era cumplit. Statea cu capul in galeata cu apa si spunea sa ii dam apa si peste de pomana. IN 2 SAPTAMANI AJUNSESE CAT O vRABIE, DE ACEEA ASCULT MELODIA MEREU A lui posesi, O DAT AM UCIS O VRABIE, am senzatia ca eu sunt vinovata de toate, ca nu l-am ascultat...Nu pot sa mai scriu..., nu mai vad ...Vreau sa-i cer iertare, nu am vrut sa ii fac rau...mi-e doar de el, sa il vad pe capita de fan si sa ma injure, ca nu sunt de accord cu el. mi-e dor sa-mi intinda suta de lei albastra, ca in Albastrele Ninsori lui Marii,...Va multumesc pentru ttot, va multumesc ca m-ati salvat de ingirii negri...care imi facuse o harababura in calculator si acum 7 ani si acuma... Azi am avut cel mai mare shou cu Orange, care mi-a trimis o facura de 380 lei, si pe a carui desfasurator nu se regasesc convorbirile mele... Caut cel mai bun avocet, voi contesta si voi cere despagubiri pentru hartuire si stress... o seara buna va doresc, voi reveni, dupa ce imi termina de scanat calculatorul meu. Va iubesc pe toti, te ubesc pe tine, oricine ai fi tu himera mea, ingerul meu...ORHIDEEA MEA....nu mai stiu parola cu care am intrat acum vreo 7 ani... |
