Viața în roșu și alb
Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.
Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului înghețat.
În suflet îți clocoteau
culorile șemineului
la care se încălzea omenirea.
Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.
Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roșit
instantaneu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre ger
- poezii despre viață
- poezii despre roșu
- poezii despre pictură
- poezii despre imagine
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.