Suflet alb

strune nevăzute
vibrează la chitară acestui univers
strune negre
de energie
de iubiri
de vers
de-atracţie universală
de tragedii
cu anilumi
şi anti-te iubesc
în care anti
e antiteza principală

atâtea melodii străbat
şi timp şi spaţii
şi totul
şi nimic
în raze nevăzute
protuberantele se zbat
intercalindu-se în melodii
cu totul anti
cu antinote care antiard
în antialbastrimi
de antifoc
anihilînd
în găuri negre de adânc
un orizont
cu stelele speranţei...

arcuşul care scoate
din negre strune
albe melodii
e gândul...
căci numai el
străbate spaţii şi
străbate veşnicii
regenerand iubire
afirm chiar Eu
(recunoscând că totuşi
la început a fost cuvântul)
şi-acest cuvânt e pururi
Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!