Contemplație
Tu m-ai făcut ca printre aștri
Să-mi fie locuința,
Cu farmecul ochilor albaștri
Să-mi alin dorința.
Tu m-ai făcut să uit de toate
De griji și de necazuri,
Să am clipe fericite
În cele mai diverse cazuri.
Tu ești însăși natura
Și de la tine viața eu o cer
Dă-mi-o pentru totdeauna
Și altceva n-o să prefer.
Tu ești Soarele, Lumina
Spre care tind ca să revin
Întinde-mi o clipă mâna
Pentru a nu mai fi străin.
Eu sunt izvorul mic
Sub stânca dură și enormă
Caut oricum să mă ridic
Într-o fâșie fuziformă.
poezie de Mihai Leonte (iunie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre stânci
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre ochi
- poezii despre natură
- poezii despre mâini
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.