Legământ
Te voi iubi pân' la sfârșitul vieții,
Chiar dacă multe piedici mă opresc,
Aș vrea s-alung urmările tristeții
Din ochii tăi și-n ei să mă-oglindesc.
Nemărginit e focul ce s-aprinde
In pieptul meu, atunci când te privesc.
Chiar insăși viața mea de mi-ai pretinde,
N-aș ezita să nu ți-o dăruiesc!
Iubito, te doresc în orice clipă
Si-aș vrea doar lângă mine să te am,
Să fac mereu din dragoste risipă,
Să freamăt precum frunza de pe ram.
Ești îngerul din înălțimi astrale
Ce-ai apărut pe-altarul vieții mele,
Mă însoțești oriunde, pe-orice cale:
Si pe pământ și dincolo de stele.
La ceas târziu, în nopțile cu lună,
O clipă de odihnă nu-mi găsesc,
Văd chipul tău ce parcă-ar vrea să-mi spună
Doritul și eternul "Te iubesc"!
poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre odihnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Elena Bulancea [din public] a spus pe 26 iunie 2013: |
| Foarte frumoasa poezia! Felicitari. |