Nostalgie
Afară plouă ca și toamna și-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre cărți
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre lectură
- poezii despre copilărie
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.