XII
Dacă din dorința de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale și-ți va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoși se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul pașilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.
De trebuie să umpli ulciorul tău, vino vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie vrei să lași să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită și în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale vor părăsi adăpostul ochilor tăi ca și păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele ființei tale.
De n-ai nimic de făcut vino vino la lacul meu.
Dacă cu ochii plini de somn vrei să te cufunzi în apă limpede, vino vino la lacul meu.
Lasă-ți pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ți mângâie gâtul tău catifelat și să-ți șoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino vino la lacul meu.
Dacă nebună, alergi spre viața morții vino vino la lacul meu.
E rece și nemăsurat de adânc.
E negru ca un somn despuiat de puterea viselor;
Acolo, în adâncimea lui, nopțile și zilele sunt la fel și cântecele toate sunt potolite.
De vrei să te cufunzi în moarte vino vino la lacul meu.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.