Transhumanţă cu oi (fabulă)

Unui măhgar de pe la noi,
Cărând desagi şi-alte nevoi
Din vale în munte, apoi
Înapoi
După albe-negre oi,
I se făcu părul vâlvoi
Întâlnind nişte zimbri vioi
Huzurind ca o ciurdă de boi.
Îşi zise: "Dacă m-abat de la turma de oi
Şi vin cu voi
Poate că-ntr-un an, poate-n doi
Prin zăvoi,
Aş putea ajunge, pritr-un altoi,
Ca voi..."
Ce tărăboi!
Zise-atunci zimbrul-vătaf: "Nici în viaţa de-apoi!
Să mănânci doar trifoi
Să miroşi usturoi!
Tu rămâi doar un simplu slugoi!
Hai, du-te la oi!"

Şi pleacă măgarul cu pasul greoi
Să uite de zimbri, de linul zăvoi,
Să urce un munte ca pe-un muşuroi
Să se adape din înaltul şuvoi...

Da-n satul din munte, bătut de nevoi
Văzu porcul dolofan şi greoi
Şi-şi zise: "Aici e de noi!
Mă scarpin de troacă, mă-nvârt în noroi,
Mănânc lături, mănânc păpuşoi
Să-mi crească burtica precum un butoi..."

Dar vine şi iarna, zăpada-n şuvoi.
Coboară din munte şi bietele oi...
C-aici e Crăciunul, Ignatul, ş-apoi
Pentru toţi grăsunii tăiatul e-n toi.

Constatare: Mai transhumează destuii slugoi
De prin vechi partide în altele noi!

Aşa puhoi,
Numa' la noi!

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!