Singulară durere

Îmi pierd privirea pe profilul tău;
M-agăţ de buze-n maci de rouă
Şi-ntrezăresc mari picuri, căci din gene-ţi plouă
Şi n-am nicio putere să opresc din rău.

Mă strâng în mine, am nod în respir,
Simt cerc pe tâmple, nu mai am timpane...
Un leşin simt cordul, susuri diafane
Îţi mimez cuvinte, am rece transpir.

Am acelaşi tremur, cu trupu-ţi ce saltă,
O tobă imensă mi-e inima-n tunet...
Aş vrea să-ţi fiu înger, o liră-n răsunet,
Să poţi să ai zbor, muzica o haltă.

M-aş transfigura în balsam de roză,
Din miresmi să-ţi iei dres pentru durere
Şi nectar ţi-aş fi, hrană s-ai, de-ai cere...
File-n basm m-aş face, leac să ai din proză.

Sau te-aş îmbăta-n fină elegie
Doar să treci de-obstacol. Să-ţi fie uşor
Pun totul în joc, suflet să-nfior,
Să mă sorbi vers dulce, drog de poezie.

Ah viaţa, cum cere-n stăpână tribut,
Nu se-nclină, crudă, la rana ce doare,
Cu risc să se piardă, singură de moare
Într-un sublim de trup... mister neştiut!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!