Uitare

M-am rupt de tine
asemeni zilei de azi faţă de cea de ieri,
ca prezentul de amintiri
căruia i-a trebuit un foarfece ascuţit
pentru ca suferinţa să nu dureze mult.
***
Aveam de toate: cerul, pământul şi timpul
dar, nefiind al nostru concret,
am hotărât, de bunăvoie,
să ne rupem în două jumătăţi
fiecare cu partea lui întreagă.
***
Această ruptură ţi-a produs boala uitării...
Într-o dimineaţă te-am visat adormit
în parcul părăsit, pe o bancă ruptă.
Ti-am acoperit faţa cu nişte clipe verzi
înfiorate, au vrut şi ele
să fugă spre celălalt anotimp
***
Oftai numai cu jumătate de inimă,
imi era milă,
trăiai printe rupturi
fără să fi măcar peticit.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Votează! | Copiază!