Prima rugăciune

Gânduri frânte, reci şi grele
La pământ îmi pleacă fruntea.
Ochii nu mai vor să spele
Jalea ce-mi cuprinde mintea.
Inima îmi bate... dar...
Doar NIMICUL o pătrunde.
Şi îmi bate slab şi rar...
Sufletul? pierdut!... dar unde??

Jos, în colţ, văd o icoană,
Un Chip blând ce mă priveşte.
Şi îmi vine, aşa, o toană
Să m-apropii-ncet, hoţeşte.
E prea jos. Să-L pot vedea
La pământ îmi plec genunchiul,
Mă apropii de podea
Îmi aplec încet si trunchiul.
În icoana prăfuita este EL.
Sus, pe cruce pironit.
Blând priveşte ca un Miel
La cei ce L-au răstignit.

Doamne! Ştiu cât te-am rănit
Cu păcatele-mi prea multe...
Iar, şi iar te-am răstignit,
Mii de spini ţi-am pus pe frunte.
Mâinile ţi-am pironit,
Braţele deschise... care
Ne-au cuprins, Hristos iubit,
Într-o trista-nbrăţişare.

Gândurile-mi reci se-aprind,
Fruntea-mi arde de durere
Pe bărbia tremurând
Mi se-adună lacrimi grele.
Doamne, inima mi se topeşte
De păreri de rău şi jale
Iată-mi sufletul pierdut!
L-am pus Ţie la picioare!

Trupul meu încovoiat,
Pe covor păcatu-şi pune,
În genunchi, cutremurat,
Într-o sfântă rugăciune.
Lacrima-mi spală obrazul
De ruşine, de păcat...
Curăţă de tot necazul
Sufletul împovărat.

Doamne, vreau sa-ţi mulţumesc
Însă nu ştiu ce să-ţi spun...
Dar Tu şti că Te iubesc
Iar eu ştiu cât eşti de bun!

rugăciune de Mina Vintage
Adăugat de Mina Vintage
Votează! | Copiază!