Fără speranță
Te-am întâlnit din întâmplare
-Nu mă vedeai cât sufeream-
Erai la braț c-un oarecare...
Nici nu știam p-unde mergeam.
Pluteai fuior pe Strada Mare
-Nu te uitai că existam-
Pășeai sublimă, cu candoare...
Topit, din ochi te urmăream.
Îmi făcusem sufletul o floare
Să-ți dăruiesc esențe fine,
Dar în privirea-ți visătoare
N-aveai sclipire pentru mine.
Jucai, o simplă trecătoare,
Erai o muzică de pași.
Trupu-ți era un glob de soare...
Spășit, în scrum, o să mă lași?
Eram atlet în alergare
Să-ți ies în cale tot mai des
Și inima-mi simțeam că moare...
Doream să-ți fiu un tril, un vers.
Îmi făcusem irisul o mare
Să-ți scalzi în voie trupul fin;
Ți-eram talazul la picioare
Și mă spărgeam, să-ți mângâi chin.
Aveam în gând priviri de boare
-Plonjeam în ochi-ți caviar-
Mă afundam pierdut din zare
Să-ți fiu abis, să n-ai habar.
Fărâmă din sclipiri fugare,
Doar o privire-ai aruncat;
Sunt în explozie... de stare!
Sunt fulg în zborul de-nălțat!
Sunt tot ce Universul are
-Am inima toat-un inel-
Ești pulsul meu, o încântare;
Iubit-o!... M-ai pierdut... nițel!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre puls
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.