Visul mamei
Mi-a povestit mama, azi dimineață,
Că a visat ape tulburi și multă ceață, -
Că o potecă înaltă, cotind spre apus,
O tot îndemna să vină în sus.
Pe-alături umbla grâul alb ca zăpada,
Cu sulițele spicelor lucind,
Tulpini aburind,
Să schimbe la față livada.
Și-arzând de arsura nuntirii,
Se-ntindea peste marginea firii,
Iar spicele aruncau printre degete leasa
Să-și prindă din neființă mireasa.
Spre seară, mama se făcu atât de ușoară
Că n-a mai fost pentru nimeni povară...
poezie de George Drumur din Ferestre aburite. Din periodice și inedite (1943-1950)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre mamă
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre nuntă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.