Niște variațiuni pentru orgă, pian și calculator
Sunt singur
în
biblioteca mea
verde
de-acasă
Singur
cu
cărțile
și cu
melancoliile
mele
imprescriptibile
de
adolescent
de
durată
nedeterminată
Arlechini
cu
pagini
încărcate
de
insomnie
îmi zguduie
biblioteca
cu
șușotelile
șansonetele
și
niște simfonii
imposibile
pentru
orgă
pian
și
calculator
Nevastă-mea
îmi
face semne
disperate
să-nchid
gura
Și
să las
cărțile
să
cânte
Eu
dau
neputincios
din
mâini
Și
mă
înalț
la
cer
Cu
tot
cu
bibliotecă
Muzica
înseninează
cerul
poezie de Costel Zăgan din Poezii de-aprins focul (martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre biblioteci
- poezii despre verde
- poezii despre pian
- poezii despre mâini
- poezii despre melancolie
- poezii despre insomnie
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre gură
1 C. Erber [din public] a spus pe 3 mai 2011: |
| Frumos. Autorul este rugat, totuși, să revină la catedră. Un cadru didactic titularizat nu se poate înălța la cer decât în vacanță. Și numai cu aprobarea Inspectoratului Județean. |
2 C. Erber [din public] a spus pe 3 mai 2011: |
| Totuși, scrierea "japoneză", pe verticală, are mari dezavantaje. Viitoarea carte a autorului va avea, inevitabil, forma unui castravete. |
3 clavecinul [din public] a spus pe 3 mai 2011: |
| Gândurile-mi urmăresc docile firul. La un capăt două degete iar dincolo plumbul. Enervantă vericala asta. Vara(anotimp, nu rudă) dă varaiașiuni pe teme bătute. ...dute! Pianul plnge lângă elefant clapelele. |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 mai 2011: |
| imi scrijelesc poemele de dragoste pe castravete e cel mai bun pergament verde sau nu depinde de firma care produce piele de imprumut pentru miile mele de admiratoare care ma sufoca in reveriile lirice si care ma parasesc cand deschid ochii ca sa nu torn halba de zeama de pruna pe tarlici. |
5 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 3 mai 2011: |
| găndurile mele ca niște gândaci verzi mișună pe foile veștede ale plantei de forma unui organ masculin încă puțin și își depun ouăle din care vor ecloza mici poeme golașe... |
6 Costel Zăgan [autorul] a spus pe 8 octombrie 2017: |
| Atât: se poate, domnilor? |