Ne pleacă medicii peste hotare

Ne pleacă medicii peste hotare.
S-au supărat că n-au bani de piscină,
Că mita noastră nu-i ispititoare,
Şi zi de zi devine mai puţină.

Plângea o bătrânică bolnăvioară,
Ţinându-se cu mâinile de tâmple:
-Dacă plecaţi cu toţii în afară
Cu noi cei mulţi ce are să se-ntâmple?

I s-a răspuns de sus şi cu tupeu
De-a îngheţat întregul dispensar:
-Doar nu ai vrea să mă sacrific eu!
Ce nu aveţi în sat veterinar?

Ne pleacă medicii peste hotare.
Se duc aşa precum îi poartă vântul.
Orbiţi de străluciri înşelătoare,
Călcând menirea lor şi legământul.

Avem destui bolnavi şi multă boală.
Da-l vom chema pe Domnu-n rugăciune,
Să spună iar:" Ia-ţi patul şi te scoală!"
Să facă pentru noi câte-o minune.
Săracii ce n-au treizeci de arginţi,
Pe Iuda să-l ademenească,
În rugăciune-or aştepta cuminţi,
Ca domnul să-i tămăduiască.
Va porunci la ierburi şi la flori,
Să ne aducă iarăşi sănătate.
Iar pentru ignoranţi şi trădători,
Va-nchide uşa grabnic la cetate.

Gândiţi o clipă ce va fi cu voi,
Când banii şi viaţa or pleca,
În faţa judecăţii de apoi:
Noi vă iertăm!... dar EL vă va ierta?

poezie de Valeria Moroşan (2010)
Adăugat de Valeria Moroşan
Votează! | Copiază!