Mina
Se-nvârte creionul nebun de-amețeală
Și varsă bucăți de idei destrămate
Se-nvârte lumea toată
Cu ochi bulbucați îmi caut prada disperată
Printre stâlpii ce se tem de propriile umbre.
Coloanele, drepte cândva
acum se clatină.
Pe umeri goi se sprijină cu frică
ideile ce-mi alcătuiesc lumea.
Se leagă-ntre ele cu muchii de ceară
Miezul nopții căzând se taie în fâșii de lumină:
ceara-și înalță rugul în flăcări.
Bucăți grosolane din vârf de creion
îmi sunt zăcământ,
nestemate,
și aur și mină;
în nopțile-adânci,
destrămate
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre idei
- poezii despre frică
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
- poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.