Nimenea nu știe
nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie
frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost
cărțile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft
una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre idei
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.