Rana
Nici strălucirea nu este de mine nici fala
Nici mirarea nici flinta eternei erori
Dar frumusețea rămâne o rană deschisă
Nici dimineața acestei fântâni murmurate
Nici plopul nici râpa ce am trecut-o
Zărind umbrei tale piciorul ei luminos
Dar frumusețea rămâne o rana deschisă
Atunci m-aș întoarce să-mi pun gura pe ea
Atunci aș simți ce fel se-nfioară durerea
Bujorii aprinși din cana lăsând să cadă
Trupul petalelor de căldură și teamă
În noaptea păcatuui în eterna fântână
Nici amintirea nici gloria nu rămân
Buzele reci caută încă buze fierbinți
Dar frumusețea rămâne o rană deschisă
Un spațiu deschis al imaginarului
Strălucirea gloria ei mirarea și spaima
Timp fără timp ecou fără pași pași fără drum.
poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre imaginație
- poezii despre gură
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.